Asadar, societatea,mentalitatea corporatista, a inventat ceva, pentru omul care n-a uitat complet ca e om, care are o zbatere interioara. A inventat "spiritualitatea". Aceasta "noua" ramura a societatii(pe langa celelalte deja cunoscute, meseriile, mecanic,sticlar,pantofar,calculatorist,etc.) se interpune intre om si el insusi, intre el si ardoarea sa interioara de a fi om, de a fi el insusi,asa cum e. Aceasta interpunere distrage omul de la a fi om, de la instinctul sau bunul sau simt natural(care-l are dintotdeauna,din copilarie cand era clar), sau de la acel impuls launtric care-i spune cum e de fapt el, cum e 'firescul', ceea ce il face capabil sa fie un rebel/razvratit in fata falsului, mediocritatii si minciunii, capabil sa nu se lase compromis de surogatele solutii si teorii oferite pe tava de aceasta mentalitate spiritualista. Cu ce folos iti ofera cineva o tehnica, o metoda? Cand problema ta e ca te-ai indepartat de la simtul tau natural, care-l ai dintotdeauna? Cu ce te ajuta acea tehnica, metoda, teorie, etc. cand tot ce face e sa te indeparteze si mai mult de tine, pentru ca o cataloghezi fie ca solutie, fie ca "benefica"("ce poate strica"?)? Trecand cu vederea faptul ca,atunci cand practici asa ceva, ceea ce faci este sa hranesti neincrederea,neascultarea de sine si asteptarea in viitor a unei izbaviri sau urmari "benefice". Altfel spus, astazi plantezi o prostie, si te astepti ca maine sa iasa un arbore frumos. Vei avea un semn de intrebare, cand vei constata ca in loc de acel arbore va iesi un ciulin spinos, moment in care fie vei da noroc cu depresia(o perioada,pentru care psiritualitatea iti va da alte solutii, daca vrei, inclusiv medicamente) fie vei rade de tine.
Aceasta (pseudo)Spiritualitate de azi nu are nici o legatura cu omul. EA se interpune intre om si el insusi(intre tine si 'copilul tau interior') ca un filtru. Aceasta spiritualitate este corporatista, piramidala, te transforma intr-un luptator care se zbate ca un sarpe sa ajunga intr-un varf iluzoriu. Iti da mereu ceva de facut, de citit, de urmat, ca sa nu ai niciodata timp sa fii cu tine insuti, cu gandurile tale, cu faptele tale, venite din maduva ta. Ajungi la momentul in care chiar si atunci cand spui ca stai cu tine insuti, cu ale tale ganduri, de fapt stai tot cu gandurile acestei spiritualitati, ale altora. Te crezi original cand ceea ce faci, in acest caz, e sa urmezi drumurile batute ale trecutului. Fiecare om are acel impuls mai sus amintit, care e al sau, original, insa in loc sa se manifeste la fel de firesc, se manifesta in acord cu filtrul. Astfel, ajungi sa iti cauti identitatea in acel filtru(te uiti ce se face, ce se spune, etc. si incerci sa te integrezi sub un sablon, dupa care te autocataloghezi : Eu sunt vindecator, eu sunt coacher, eu sunt degustator de vinuri, eu sunt maestru(in ceva), eu fac aia, eu faca aialalta etc.) si uiti de identitatea proprie. Indiferent ce ai sti sa faci si indiferent ce vine din tine, cautandu-ti un "label", in acest filtru corporatist, nu faci decat sa te indepartezi de tine si sa devii un produs al societatii. Nu mai esti om, esti un fragment al organismului corporatist, care lucreaza pentur bunastarea corporatiei, nu pentru a ta.
Aceasta fragmentare se intampla la nivel psihic, mental. Minte, care tot spiritualitatea corporatiste, dupa ce ca o umple cu prostii toata viata, apoi ii da lovitura de gratie, iti spune "mergi dincolo de minte". N-am vazut om liber sau neliber, care sa fie dincolo de minte, dar am vazut oameni care au o minte clara, care si-o folosesc si am vazut oameni care au mintea confuza, plina cu informatii false despre ei insisi, care desi simt ceva, nu le este clar ce simt, confunda senzatiile tactile(care nu sunt doar fizice) cu simtamintele si urmeaza cai batute de altii, ca orbii, in speranta ca se va intampla ceva in viitor. Mila Domnului.
Spiritualitatea dea stazi astfel, este cel mai mare dusman al omului. Nu are ce sa iti dea, pentru ca ceea ce vrea sa iti dea, ai deja,doar ca ignori. Vrei putere, vrei sa fii interesant, vrei sa ai bani, pentru ca nu mai esti tu. Te desconsideri complet, si astea sunt tot ce ti-a mai ramas.
In loc sa iti urmezi impulsul interior, asa cum este el, original, ii cauti , cum am mai spus odata, identitatea in cunoasterea care circula in jur, in ce s-a facut si s-a zis odata, tehnici si denumiri stravechi si astfel incet distrugi acel impuls original, prin ismplul fapt ca-l transformi intr-o copie la indigo, a altcuiva. E plina lumea astazi, de vindecartori si asa zis clarvizionari, care au acelasi limbaj,aceleasi teorii, de multe ori aceleasi perceptii. Urmeaza acelasi tipar, slujesc falsa spiritualitate si-i accepta compromisurile.
Toti vor impreuna si la fel, pentru ca nu mai sunt singuri cu ei insisi, au uitat de originalitatea lor. Asadar, multi continua sa si-o tradeze in continuare, cautand sa faca parte din grupuri(unde nu te mai simti asa de prost ca iti sacrifici din originalitatea, pentru ca toti din grup fac acelasi lucru, si vor cat mai multi sa faca asta, adica sa fie anti spirit.) Totul arata ca un film horor, exista atatea grupuri si organizatii spirituale care fac orice, ca cei care fac parte din ele, sa se indeparteze de spirit. De fapt, gresesc, insasi ideea de a face o organizatie sau "grup", presupune o boala spirituala. Grupul este confundat cu relatia de comuniune, lucru posibil intre oameni, nu intre spiritualisti corporatisti, care repeta zilnic acelasi lucru, precum o masina. Cumpoti schimba ceva, daca repeti un tipar la nesfarsit?
In cele din urma, cum esti tu, nu are nici o treaba cu acest filtru spiritualist. Degeaba incerci sa te regasesti in el(intr-o filozofie, tantrica,budista, zenista sau yoghina), asta inseamna sa te limitezi foarte foarte mult. Inseamna ca incerci doar sa-ti gasesti o identitate, care e acelasi lucru cu acela care-l face orice sef de banca sau corporatie, doar ca are gust mai bun. Inseamna, ca nu iti vezi identitatea proprie si iti confectionezi una,sau iau una gata facuta din exterior, din aceste filozofii, sau de la altii.
Felul cum esti tu, se arata cand ai curajul sa te exprimi tu asa cum esti, renuntand la aceste filozofii. Am auzit de multe ori "ma exprim asa cum sunt eu", cand de fapt ceea ce se exprima prin persoana respectiva erau lucruri citite in carti sau auzite la altii. CAnd ai sa te exprimi cum esti, n-ai s-o mai spui, cand ai sa fii cum esti, nimeni nu va pune indoiala acest lucru deci nu va exista necesitatea sa spui ca esti cum esti, pentru ca un om care e cum e el, e uman, nu este o jigodie ahtiata dupa placere sau putere, care lupta cu orice pret sa-si apere imaginea de sine care o confunda cu libertatea.
Acela care crezi ca esti sau felul cum crezi ca esti, este intotdeauna atasat de acest filtru, de o cunoastere venita din exterior, de o imagine despre tine modelata de aceasta cunoastere, mulata pe placerile si neimplinirile tale, cu justificarea si promisiunea ca iti sunt/sau iti vor fi satisfacute. Cand de fapt, ce se intampla, este ca te seaca atat pe tine de energii, cat si pe cei care intra in contact cu tine(orice imagine despre sine este un consumator de eenergie, ca atare, la un moment dat te simti batran, nu pentru ca esti batran ci pentru ca imaginea a devenit prea mare si iti consuma prea resurse, ca atare devii o sugativa si ajungi sa fii obsedat de importanta de sine, atat de obsedat incat ajungi sa fii singur cu propria ta importanta). Felul cum esti nu este atasat de nimic. Dimpotriva, isi releva erlatia/legatura reala cu mediul, cu natura, cu lumea, care nu necesita cunoastere si energie, ci releva insasi energia disponibila.
Doar crede/ne inchipuim ca avem cum sa fim altfel decat cum suntem de fapt, caci daca chiar am reusi, am fi fericiti macar, si nu ne-am mai consuma si zbate. Daca nu exista liniste inca, si nu ma refer doar duminica dupa masa, atunci este clar ca inca ne inchipuim ca putem fi altfel. Ca atare in-cerc(am) ne invartim.
De asemenea, este absurd sa consideri ca poti fi sau ca esti asa cum esti, doar indeplinind anumite conditii, sau facand anumite lucruri, care cand nu le faci, brusc nu mai esti tu asa cum esti. Este absurd sa creezi dependenta de un anumit stil de viata, de anumite obiceiuri,necesitati, nevoi. Facand asta, nu mai lasi armonia sa te armonizeze si incepi sa vrei sa armonizezi tu. Incepi sa vrei sa fii egalul lui dumnezeu, si nu reusesti sa fii decat un clovn care neaga armonia, incercand sa o faca el. Omul care armonizeaza, este omul care nu "face" nimic sa armonizeze, ci care traieste si percepe armonia in jurul sau. Cel care vrea sa armonizeze, accepta si justifica dizarmonia, primind-o in viata lui si daruindui-o si celuilalt(in caz ca nu o are deja). Astfel incepe manipularea, obsesia controlului. Astfel, incep metodele de armonizare sau "meditatie", de la oameni care au iesit din armonie, sau din meditatie si vor sa fie iar dar nu stiu cum.
Pentru a fi cum esti nu trebuie "sa faci" nimic.
Este necesar doar sa-ti amintesti cum esti,amintirea inocentei din copilariei este de obicei prima care apare la orizont, iar apoi sa actionezi, in acord cu felul cum esti. Aici apare abia "teama"(ce vor spune ceilalti despre mine, etc.), ca atare este necesar curajul. Fara acest curaj, ia nastere grosolania, pervertirea porpriului comportament(devii pervers,vulgar,etc.), slujirea placerii, toate pentru a umbri teama de a te exprima si a fi asa cum esti de fapt, in inocenta, ceea ce ai stiut mereu,dintotdeauna, dar n-ai pus in aplicare, pentru ca ai lasat pe a doua zi (pe alta data)nu pentru ca nu ai putut sau pentru ca iti lipsea ceva.
Pentru a fi altfel, este necesar doar sa te autodefinesti(eu sunt asa,eu fac aia, mie imi place aia, etc.), astfel iti creezi o istorie personala, o imagine cu care sa te identifici, care devine centrul existentei tale, deci centrul nu mai esti tu cel care esti,asa cum esti.Apoi, aceasta imagine , incepi si incerci sa o hranesti, si vrea din ce in ce mai mult si mai mult,niciodata nu e satula, faci fel si fel de lucruri care incalca orice bun simt, orice moralitate pentru ca asa vrea imaginea si pentru ca asa considera ea ca inseamna sa fii liber sau sa fii. Dupa ce ti-ai calcat pe moralitate si te-ai murdarit cu noroi, ea tot nu va fi mulumita si va vrea in continuare mai mult. Dorinta eterna de mai mult vine din nemultumire, care nu vine din tine, cel care esti ci din orgoliul tau. Evident, orgoliul fiind o facatura, tot ce stie sa zica este mai mult, mai mult, caci daca nu il mai hranesti, moare. DAca moare, ramai singur.Orgoliul nu are radacinile in tine, cel ce esti, asa cum esti. Asadar, cel ce moare, orgoliul, nu esti tu, cel ce esti.
Pentru a fi cum nu esti e necesar sa faci multe, si apoi sa justifici ce faci si sa demonstrezi celorlalti cu argumente ca ce faci este adevarat. Cu alte cuvinte, sa te minti pe tine si apoi sa incerci sa-i minti si pe ceilalti.
