Saturday, February 8, 2014

'spiritualitatea'

Cand esti mic esti parca mai uman. Parca devine din ce in ce mai greu, de la o anumita varsta, nu pentru ca ar avea vreo relevanta varsta, ci pentru ca suntem bombardati cu tot felul de informatii, intram in contact cu tot felul de colective, cu asa zisa societate, etc. in care a fi uman, nu aduce profit. Corporatia nu are beneficii de pe seama omeniei.
Asadar, societatea,mentalitatea corporatista, a inventat ceva, pentru omul care n-a uitat complet ca e om, care are o zbatere interioara. A inventat "spiritualitatea". Aceasta "noua" ramura a societatii(pe langa celelalte deja cunoscute, meseriile, mecanic,sticlar,pantofar,calculatorist,etc.) se interpune intre om si el insusi, intre el si ardoarea sa interioara de a fi om, de a fi el insusi,asa cum e. Aceasta interpunere distrage omul de la a fi om, de la instinctul sau bunul sau simt natural(care-l are dintotdeauna,din copilarie cand era clar), sau de la acel impuls launtric care-i spune cum e de fapt el, cum e 'firescul', ceea ce il face capabil sa fie un rebel/razvratit in fata falsului, mediocritatii si minciunii,  capabil sa nu se lase compromis de surogatele solutii si teorii oferite pe tava de aceasta mentalitate spiritualista. Cu ce folos iti ofera cineva o tehnica, o metoda? Cand problema ta e ca te-ai indepartat de la simtul tau natural, care-l ai dintotdeauna? Cu ce te ajuta acea tehnica, metoda, teorie, etc. cand tot ce face e sa te indeparteze si mai mult de tine,  pentru ca o cataloghezi fie ca solutie, fie ca "benefica"("ce poate strica"?)? Trecand cu vederea faptul ca,atunci cand practici asa ceva, ceea ce faci este sa hranesti neincrederea,neascultarea de sine si asteptarea in viitor a unei izbaviri sau urmari "benefice". Altfel spus, astazi plantezi o prostie, si te astepti ca maine sa iasa un arbore frumos. Vei avea un semn de intrebare, cand vei constata ca in loc de acel arbore va iesi un ciulin spinos, moment in care fie vei da noroc cu depresia(o perioada,pentru care psiritualitatea iti va da alte solutii, daca vrei, inclusiv medicamente) fie vei rade de tine.
Aceasta (pseudo)Spiritualitate de azi nu are nici o legatura cu omul. EA se interpune intre om si el insusi(intre tine si 'copilul tau interior') ca un filtru. Aceasta spiritualitate este corporatista, piramidala, te transforma intr-un luptator care se zbate ca un sarpe sa ajunga intr-un varf iluzoriu. Iti da mereu ceva de facut, de citit, de urmat, ca sa nu ai niciodata timp sa fii cu tine insuti, cu gandurile tale, cu faptele tale, venite din maduva ta. Ajungi la momentul in care chiar si atunci cand spui ca stai cu tine insuti, cu ale tale ganduri, de fapt stai tot cu gandurile acestei spiritualitati, ale altora. Te crezi original cand ceea ce faci, in acest caz, e sa urmezi drumurile batute ale trecutului. Fiecare om are acel impuls mai sus amintit, care e al sau, original, insa in loc sa se manifeste la fel de firesc, se manifesta in acord cu filtrul. Astfel, ajungi sa iti cauti identitatea in acel filtru(te uiti ce se face, ce se spune, etc. si incerci sa te integrezi sub un sablon, dupa care te autocataloghezi : Eu sunt vindecator, eu sunt coacher, eu sunt degustator de vinuri, eu sunt maestru(in ceva), eu fac aia, eu faca aialalta etc.) si uiti de identitatea proprie. Indiferent ce ai sti sa faci si indiferent ce vine din tine, cautandu-ti un "label", in acest filtru corporatist, nu faci decat sa te indepartezi de tine si sa devii un produs al societatii. Nu mai esti om, esti un fragment al organismului corporatist, care lucreaza pentur bunastarea corporatiei, nu pentru a ta.
Aceasta fragmentare se intampla la nivel psihic, mental. Minte, care tot spiritualitatea corporatiste, dupa ce ca o umple cu prostii toata viata, apoi ii da lovitura de gratie, iti spune "mergi dincolo de minte". N-am vazut om liber sau neliber, care sa fie dincolo de minte, dar am vazut oameni care au o minte clara, care si-o folosesc si am vazut oameni care au mintea confuza, plina cu informatii false despre ei insisi, care desi simt ceva, nu le este clar ce simt, confunda senzatiile tactile(care nu sunt doar fizice) cu simtamintele si urmeaza cai batute de altii, ca orbii, in speranta ca se va intampla  ceva in viitor. Mila Domnului.
Spiritualitatea dea stazi astfel, este cel mai mare dusman al omului. Nu are ce sa iti dea, pentru ca ceea ce vrea sa iti dea, ai deja,doar ca ignori. Vrei putere, vrei sa fii interesant, vrei sa ai bani, pentru ca nu mai esti tu. Te desconsideri complet, si astea sunt tot ce ti-a mai ramas.
In loc sa iti urmezi impulsul interior, asa cum este el, original, ii cauti , cum am mai spus odata, identitatea in cunoasterea care circula in jur, in ce s-a facut si s-a zis odata, tehnici si denumiri stravechi si astfel incet distrugi acel impuls original, prin ismplul fapt ca-l transformi intr-o copie la indigo, a altcuiva. E plina lumea astazi, de vindecartori si asa zis clarvizionari, care au acelasi limbaj,aceleasi teorii, de multe ori aceleasi perceptii. Urmeaza acelasi tipar, slujesc falsa spiritualitate si-i accepta compromisurile.
Toti vor impreuna si la fel, pentru ca nu mai sunt singuri cu ei insisi, au uitat de originalitatea lor. Asadar, multi continua sa si-o tradeze in continuare, cautand sa faca parte din grupuri(unde nu te mai simti asa de prost ca iti sacrifici din  originalitatea, pentru ca toti din grup fac acelasi lucru, si vor cat mai multi sa faca asta, adica sa fie anti spirit.) Totul arata ca un film horor, exista atatea grupuri si organizatii spirituale care fac orice, ca cei care fac parte din ele, sa se indeparteze de spirit. De fapt, gresesc, insasi ideea de a face o organizatie sau "grup", presupune o boala spirituala. Grupul este confundat cu relatia de comuniune, lucru posibil intre oameni, nu intre  spiritualisti corporatisti, care repeta zilnic acelasi lucru, precum o masina. Cumpoti schimba ceva, daca repeti un tipar la nesfarsit?
In cele din urma, cum esti tu, nu are nici o treaba cu acest filtru spiritualist. Degeaba incerci sa te regasesti in el(intr-o filozofie, tantrica,budista, zenista sau yoghina), asta inseamna sa te limitezi foarte foarte mult. Inseamna ca incerci doar sa-ti gasesti o identitate, care e acelasi lucru cu acela care-l face orice sef de banca sau corporatie, doar ca are gust mai bun. Inseamna, ca nu iti vezi identitatea proprie si iti confectionezi una,sau iau una gata facuta din exterior, din aceste filozofii, sau de la altii.
Felul cum esti tu, se arata cand ai curajul sa te exprimi tu asa cum esti, renuntand la aceste filozofii. Am auzit de multe ori "ma exprim asa cum sunt eu", cand de fapt ceea ce se exprima prin persoana respectiva erau lucruri citite in carti sau auzite la altii. CAnd ai sa te exprimi cum esti, n-ai s-o mai spui, cand ai sa fii cum esti, nimeni nu va pune indoiala acest lucru deci nu va exista necesitatea sa spui ca esti cum esti, pentru ca un om care e cum e el, e uman, nu este o jigodie ahtiata dupa placere sau putere, care lupta cu orice pret sa-si apere imaginea de sine care o confunda cu libertatea.
Acela care crezi ca esti sau felul cum crezi ca esti, este intotdeauna atasat de acest filtru, de o cunoastere venita din exterior, de o imagine despre tine modelata de aceasta cunoastere, mulata pe placerile si neimplinirile tale, cu justificarea si promisiunea ca iti sunt/sau iti vor fi satisfacute. Cand de fapt, ce se intampla, este ca te seaca atat pe tine de energii, cat si pe cei care intra in contact cu tine(orice imagine despre sine este un  consumator de eenergie, ca atare, la un moment dat te simti batran, nu pentru ca esti batran ci pentru ca imaginea a devenit prea mare si iti consuma prea resurse, ca atare devii o sugativa si ajungi sa fii obsedat de importanta de sine, atat de obsedat incat ajungi sa fii singur cu propria ta importanta).  Felul cum esti nu este atasat de nimic. Dimpotriva, isi releva erlatia/legatura reala cu mediul, cu natura, cu lumea, care nu necesita cunoastere si energie, ci releva insasi energia disponibila.
Doar crede/ne inchipuim ca avem cum sa fim altfel decat cum suntem de fapt, caci daca chiar am reusi, am fi fericiti macar, si nu ne-am mai consuma si zbate. Daca nu exista liniste inca, si nu ma refer doar duminica dupa masa, atunci este clar ca inca ne inchipuim ca putem fi altfel. Ca atare in-cerc(am) ne invartim.
De asemenea, este absurd sa consideri ca poti fi sau ca esti asa cum esti, doar indeplinind anumite conditii, sau facand anumite lucruri, care cand nu le faci, brusc nu mai esti tu asa cum esti. Este absurd sa creezi dependenta de un anumit stil de viata, de anumite obiceiuri,necesitati, nevoi. Facand asta, nu mai lasi armonia sa te armonizeze si incepi sa vrei sa armonizezi tu. Incepi sa vrei sa fii egalul lui dumnezeu, si nu reusesti sa fii decat un clovn care neaga armonia, incercand sa o faca el. Omul care armonizeaza, este omul care nu "face" nimic sa armonizeze, ci care traieste si percepe armonia in jurul sau. Cel care vrea sa armonizeze, accepta si justifica dizarmonia, primind-o in viata lui si daruindui-o si celuilalt(in caz ca nu o are deja). Astfel incepe manipularea, obsesia controlului. Astfel, incep metodele de armonizare sau "meditatie", de la oameni care au iesit din armonie, sau din meditatie si vor sa fie iar dar nu stiu cum.
Pentru a fi cum esti nu trebuie "sa faci" nimic.
Este necesar doar sa-ti amintesti cum esti,amintirea inocentei din copilariei este de obicei prima care apare la orizont, iar apoi sa actionezi, in acord cu felul cum esti. Aici apare abia "teama"(ce vor spune ceilalti despre mine, etc.), ca atare este necesar curajul. Fara acest curaj, ia nastere grosolania, pervertirea porpriului comportament(devii pervers,vulgar,etc.), slujirea placerii, toate pentru a umbri teama de a te exprima si a fi asa cum esti de fapt, in inocenta, ceea ce ai stiut mereu,dintotdeauna, dar n-ai pus in aplicare, pentru ca ai lasat pe a doua zi (pe alta data)nu pentru ca nu ai putut sau pentru ca iti lipsea ceva.
Pentru a fi altfel, este necesar doar sa te autodefinesti(eu sunt asa,eu fac aia, mie imi place aia, etc.), astfel iti creezi o istorie personala, o imagine cu care sa te identifici, care devine centrul existentei tale, deci centrul nu mai esti tu cel care esti,asa cum esti.Apoi, aceasta imagine , incepi si incerci sa o hranesti, si vrea din ce in ce mai mult si mai mult,niciodata nu e satula, faci fel si fel de lucruri care incalca orice bun simt, orice moralitate pentru ca asa vrea imaginea si pentru ca asa considera ea ca inseamna sa fii liber sau sa fii. Dupa ce ti-ai calcat pe moralitate si te-ai murdarit cu noroi, ea tot nu va fi mulumita si va vrea in continuare mai mult. Dorinta eterna de mai mult vine din nemultumire, care nu vine din tine, cel care esti ci din orgoliul tau. Evident, orgoliul fiind o facatura, tot ce stie sa zica este mai mult, mai mult, caci daca nu il mai hranesti, moare. DAca moare, ramai singur.Orgoliul nu are radacinile in tine, cel ce esti, asa cum esti. Asadar, cel ce moare, orgoliul, nu esti tu, cel ce esti.
Pentru a fi cum nu esti e necesar sa faci multe, si apoi sa justifici ce faci si sa demonstrezi celorlalti cu argumente ca ce faci este adevarat. Cu alte cuvinte, sa te minti pe tine si apoi sa incerci sa-i minti si pe ceilalti.

Wednesday, January 22, 2014

iv


Cand vrei sa "faci sa fie" asa cum e in loc sa vezi/
intuiesti cum e, (si ulterior sa actionezi ca atare.) se numeste manipulare. Una e sa
faci (numai)cum vrei tu, si alta e sa faci cum
simti/intuiesti. De multe ori, cand insisti sa faci sa fie cum vrei tu, insisti de fapt sa fie cum nu e, caci asa cum e, nu e facut de tine.
A fi asa cum esti, inseamna sa fii asa cum esti, nu sa te faci cum esti(nu ai cum sa "te faci" cum esti).  Felul cum nu esti, e sursa comoditatii, a placerilor,exaltarii, a dorintei eterne de mai mult, etc.
In esenta, nu esti asa cum crezi ca esti, ci asa cum esti,asadar, orice stradanie de a fi altfel(de a face un mod de a fi,care-l numesti al tau sau "tu") schimba doar aparentele,suprafata. Cu alte cuvinte, incerci sa fii altfel decat cum esti in esenta, pentru a-ti demonstra ca esti liber, ceea ce demasca lipsa libertatii ca sursa a acestei acituni. A fi liber inseamna a avea curajul sa fii cum esti, nu sa demonstrezi orgoliului tau ca poti fi liber, fiind neliber.
De vreme ce in esenta esti asa cum esti, este clar ca nu mai e nimic de facut pentru asta. Este singurul lucru pentru care nu mai e nimic de facut. Insa poti face multe pentru a fi altfel. Insa pentru adevar, pentru felul cum esti de fapt, nu exista mai mult,sau mai putin. Strategia de piata, pune accentul pe surogate, nu pe ceea ce este esential,asadar spiritualitatea adaptata la piata, e o spiritualitate surogat, care iti arata cum sa fii altfel(prin metode,tehnici, etc.), nu sa fii cum esti.  Evident, contra cost.
De vreme ce tu esti asa cum esti, ce conteaza e sa nu te mai straduiesti , cu atata ardoare, sa nu fii asa cum esti. (pentru ca nu e cum ti-ai dorit sa fie)

Sunday, December 1, 2013

Dragostea si comertul

Dragostea comerciala.In primul rand nu e dragoste.Dar imaginandu-ne ca e, cum mai intalnesc ca se poarta, se manifesta astfel: masculul sau femela organizeaza o licitatie nescrisa si nerostita, unde cel care liciteaza cel mai bine si care are costumul cel mai bun, castiga. De genul, in cazul femeilor(asta e exemplul care l-am intalnit),cel care-mi confera o situatie ('materiala') cat mai confortabila, ma va avea. In acest caz, reperul persoanei in cauza s-a schimbat, nu are nici o treaba cu iubirea, ci cu "orgoliul", cu mercantilismul, cu obtinerea de profit cat mai mult. E ca si cum te-ai vinde. De ce se intampla toate astea? Dintr-o mare teama, de a pierde, viata, corpul, casa, masa ,etc. Exista si un termen complet nerealist pentru asta, a carei absurditate mi-a relevat-o si mie un prieten la un moment dat, care se numeste "supravietuire", adica fi deasupra vietii. E normal sa inspire teama acest lucru, pentru ca este absurd sa vrei fii deasupra vietii. Aud termeni de "trebuie sa armonizez latura supravietuirii in viata mea". Ai reusit? Este imposibil!Doamnelor si domnilor, atata vreme cat in propria viata exista mentalitatea de genul unde e oferta cea mai buna, pac acolo si eu= acela/aceea ma va avea, nu actionam din iubire, de fapt nu privim din iubire, ci din intuneric.Daca iubesc pe cineva, iubirea pentru ea nu va depinde de ceea ce ea imi ofera, la fel cum iubirea ei pentru mine nu depinde de ceea ce eu ii ofer. Asta nu inseamna ca nu ne oferim nimic. Insa iubirea nu are legatura cu lucruri, cu oferte(barbatul cel mai aratos si capabil, femeia cea mai voluptoasa, etc. castiga), acestea sunt decoratiuni. Degeaba ai mobila daca nu ai casa.Insa observ ca decorul(goana dupa ofertanti si ofertante) este des confundat cu iubirea, si se cauta decor in loc de iubire. Inima este ignorata si este bagat in seama decorul cel mai frumos si mai atragator si promitator, de frica mortii,batranetii sau a pierderilor. Daca inima nu e, si doar decor e, tristetea,  moartea si asa zisa imbatranire/degradare este prezenta din start. Cu alte cuvinte, ai pierdut tot, din start, fara sa-ti mai faci grija tot restul vietii ca vei mai pierde ceva. Amuzant, alergi in stanga si in dreapta dupa decor, si in cele din urma te alegi cu decor asa cum ai vrut dar realizezi ca ai pierdut ce aveai cel mai de pret.Cel ce face comert, cu orice, nu suntem noi. Asta nu inseamna sa renunti la serviciul care-l ai, ci ma refer la unde este inradacinata mentalitatea in care te afli. Ceea ce face comert este teama de a pierde, nu iubirea. A gandi comercial inseamna a elimina iubirea ca reper, a elimina bunul simt. Cei care au creat societatea bazata pe comert evident, nu sunt oameni, nu sunt iubitori.Iti e teama sa pierzi,ce nu ai.Daca ti-e teama sa pierzi casa in care traiesti, de exmeplu, uite-te mai bine, daca nu cumva ai plecat din casa ta adevarata, care o ai din nastere, aceea a corpului si mintii tale. Prin asta ma refer la: esti tu cel care foloseste mintea ta si viziunile tale sau sunt viziunile altora care le sustii si traiesti? Traiesti tu in casa ta, sau traiesc altii?Nu trebuie sa faci ceva anume ca sa ai ceea ce ai/ceea ce iti trebuie cu adevarat, ci sa incetezi sa mai indepartezi de tine ceea ce ai , prin cautarea a ceea ce ai, in  alta parte, in alt fel( de a fi, unul imaginar, o alta imagine de sine, care o inlocuieste pe cea veche), in alt loc, la altcineva, etc. Astfel, ca sa ai ceea ce ai, nu trebuie sa faci ceva, ci sa incetezi sa mai faci ceva CA SA ai.

Sunday, July 28, 2013

Prajitura


Uneori luam actiuni bizare, in miez de noapte si nici noi nu stim de ce le luam, dar totusi le dam curs, des manati de justificari precum "las viata sa curga", "sunt un om/oama deschis(a)", 
Cand se intampla asta, cand nu stiu de ce, e firesc sa fac un pas inapoi si sa ma uit.. 
este 1. o traire launtrica , ce ma indeamna sa actionez acum? Ceva ce doresc sa comunic ? Sau pur si simplu este 2. o senzatie, care mi-ar produce placere /confort, daca i-as da curs? 
Daca e primul caz, nu mai avem ce discuta.
Daca e al doilea caz, atunci avem destule de discutat.

Senzatia, un stimul la contact cu exteriorul. Deci ne informeaza despre exterior. Atat. Este un informator, nu  sursa actiunilor noastre.  

A lua actiuni bazate pe senzatie inseamna atunci, a lua actiuni in dezacord cu noi insine, cu armonia/sursa, cu alte cuvinte. 

Daca senzatia este ceva ce ia nastere la contact cu exteriorul, atunci ce avem senzatia sa facem, n-are nici o treaba cu noi/cu sursa actiunii, ci cu exteriorul. De fapt senzatia nu ne indeamna nimic sa facem, ea doar informeaza, dar dintr-un motiv sau altul am ajuns sa credem ca trebuie sa actionam in acord cu ea.
Daca ma uit la o prajitura intr-o 'vitrina', senzatia imi va transmite fie gustul ei pe limba(luand contact vizual cu prajitura), ori imi va provoca goluri in stomac, ori ma va ispiti atat de mult incat as manca-o,  etc. Dar, in mod firesc, nu bazat pe aceasta senzatie ar trebui sa iau actiunea ci pe ceea ce simt, vis a vis de acea prajitura. Raspunsul ar putea fi, nu, nu imi este necesara (in ciuda ghioraiturilor din stomac), sau da, prajitura asta e ok, ti-ar putea prinde bine. Atunci voi sti, nu doar ce mananc, dar si ca ce mananc este potrivit pentru mine. Asta cred ca se numeste actiune constienta. Constient de fapt, de propriul simtamant.  Senzatia (informatorul despre ce se afla in mediul in care ne aflam, si ce efect are la contactul cu corpul nostru) si simtamantul (intuitia, perceptia, a ce e de fapt, dincolo de stimuli). Daca senzatia are ca motor placerea, satisfactia, exaltarea, etc., simamantul are ca motoras claritatea, linistea, armonia sau bunul simt (mult amintit, deseori ocolit).
Senzatia poate provoca ghioraituri in stomac, dar daca liniste este si simtamantul spune nu si urechile mai si aud asta.. ghioraiturile fie vor inceta, fie nu vor mai fi o povara.. pentru ca vom sti ca nu aia e firescul. 
Ne aruncam intr-o mare agitata a senzatiilor, experientelor(goana dupa senzatie, placere, senzational, exaltare, etc. ) din simplul fapt ca nu acordam atentie simtamantului, ci senzatiilor.. iar daca nu stim ce simtim, ce mai ramane de facut decat sa ne aruncam in strada, legati la ochi, cu speranta ca intr-o buna zi cu soare, vom da cu capul de un stalp care ne va lumina.  

----------------------

Ce se manifesta prin senzatie totusi?
Mai devreme am constatat, ca sursa actiunilor noastre nu e senzatia. Dar ce se intampla cand totusi luam o actiune "din" senzatie? Ce anume se manifesta atunci? ...Proiectii! Idei plutitoare.
Oricine are sau a avut macar una. (care i-a dat batai de cap, pana cand nu i-a mai dat). Acea /acele idei, neelucidate, neluminate de propria constiinta, au o singura hrana, placerea. Daca cineva crede de exemplu, ca el  nu are ce ii trebuie, ca mai trebuie sa faca ceva ca sa aiba.. etc., placerea ii va hrani neajunsul, pana cand se va linisti (evident, pentru cateva ore). Daca altcineva ,desi nu are nici un motiv, crede ca imbatraneste, ca nu are destul incat sa se refaca sau sa fie asa cum e normal sa fie, placerea ii va alimenta propria imbatranire din perceptie, si propria conceptie ca nu are destul, etc. 
Astfel concluzionam ca placerea in exces, te poate ajuta ori sa-ti albesti parul in cap fara vopsea, ori sa faci efort ca un fraier, ca sa obtii ceva ce s-ar putea sa ai deja, ori sa faci indigestie de la o prajitura veche. :)

Mai simplu  spus, este ca atunci cand noi nu suntem atenti la sursa actiunii noastre, ceea ce actioneaza sunt aceste proiectii,idei din intunecimea noastra/("subconstientul"), cu alte cuvinte actioneaza altcineva in locul nostru si apoi ne miram de ce apar consecinte stranii in vietile noastre.. de ce se poarta cineva cu noi intr-un anume mod, neplacut..  sau placut.
Si in aceasta situatie, ce putem face, decat sa vedem  CE anume am actionat, atunci cand am facut-o..
Imi dau seama ca e usor sa ne lasam pacaliti de aparente, in sensul ca ne putem agata fortat doar de miscarea fizica, ignorand ce se intampla in 'minte'. Insa cum actiunea e ceva complet, adica trup+minte, ea va exprima, fie ca noi ignoram sau nu, ce este in acel moment in mintea noastra! Iar ce este in mintea noastra,  va fi /este atribuit miscarii fizice! Nu conteaza ca miscam un pix de colo colo, ca cerem un pahar cu apa sau ca intrebam pe cineva ce lungime au pachistele sale ci ceea ce se afla in spatele cererii sau miscarii care o facem. Este mintea mea una cu actiunea? (daca cer un pahar cu apa, atunci in mintea mea cer un pahar cu apa) Sau este decalata de actiune? (cer un pahar cu apa si in mintea mea ii cer eu stiu, sa-mi implineasca sau satisfaca nu stiu ce neimplinire, neajuns, sau nemultumire materiala, sexuala sau pur psihologica, etc.. Dupa care persoana care a oferit darnic paharul, nu intelege de ce se simte ciudat si are un discomfort vis a vis de compania in care se afla. Ceea ce am descris imi dau seama ca e ceea ce in istorie a fost denumit "vraja".)
Asadar, uitandu-ma la actiunea mea, ca un intreg, format din miscare si gandire.. imi pot da seama ce actionez (care e sursa actiunii ) si deci, de directia in care ma indrept.. real, nu directia care mi-o inchipuiam sau "vroiam" sa fie.

Nu cred ca mintea poate functiona fara trup si invers, asadar, nu e nici un motiv  pentru a ignora una din ele doar pentru ca nu e in acord cu propriile filozofii, imprumutate la randul lor din comoditatea de a nu gandi singur si de a lua totul de-a gata, pe tava. (informatia oferita pe tava din toate directiile prin media.)