Dragostea si comertul

Dragostea comerciala.In primul rand nu e dragoste.Dar imaginandu-ne ca e, cum mai intalnesc ca se poarta, se manifesta astfel: masculul sau femela organizeaza o licitatie nescrisa si nerostita, unde cel care liciteaza cel mai bine si care are costumul cel mai bun, castiga. De genul, in cazul femeilor(asta e exemplul care l-am intalnit),cel care-mi confera o situatie ('materiala') cat mai confortabila, ma va avea. In acest caz, reperul persoanei in cauza s-a schimbat, nu are nici o treaba cu iubirea, ci cu "orgoliul", cu mercantilismul, cu obtinerea de profit cat mai mult. E ca si cum te-ai vinde. De ce se intampla toate astea? Dintr-o mare teama, de a pierde, viata, corpul, casa, masa ,etc. Exista si un termen complet nerealist pentru asta, a carei absurditate mi-a relevat-o si mie un prieten la un moment dat, care se numeste "supravietuire", adica fi deasupra vietii. E normal sa inspire teama acest lucru, pentru ca este absurd sa vrei fii deasupra vietii. Aud termeni de "trebuie sa armonizez latura supravietuirii in viata mea". Ai reusit? Este imposibil!Doamnelor si domnilor, atata vreme cat in propria viata exista mentalitatea de genul unde e oferta cea mai buna, pac acolo si eu= acela/aceea ma va avea, nu actionam din iubire, de fapt nu privim din iubire, ci din intuneric.Daca iubesc pe cineva, iubirea pentru ea nu va depinde de ceea ce ea imi ofera, la fel cum iubirea ei pentru mine nu depinde de ceea ce eu ii ofer. Asta nu inseamna ca nu ne oferim nimic. Insa iubirea nu are legatura cu lucruri, cu oferte(barbatul cel mai aratos si capabil, femeia cea mai voluptoasa, etc. castiga), acestea sunt decoratiuni. Degeaba ai mobila daca nu ai casa.Insa observ ca decorul(goana dupa ofertanti si ofertante) este des confundat cu iubirea, si se cauta decor in loc de iubire. Inima este ignorata si este bagat in seama decorul cel mai frumos si mai atragator si promitator, de frica mortii,batranetii sau a pierderilor. Daca inima nu e, si doar decor e, tristetea,  moartea si asa zisa imbatranire/degradare este prezenta din start. Cu alte cuvinte, ai pierdut tot, din start, fara sa-ti mai faci grija tot restul vietii ca vei mai pierde ceva. Amuzant, alergi in stanga si in dreapta dupa decor, si in cele din urma te alegi cu decor asa cum ai vrut dar realizezi ca ai pierdut ce aveai cel mai de pret.Cel ce face comert, cu orice, nu suntem noi. Asta nu inseamna sa renunti la serviciul care-l ai, ci ma refer la unde este inradacinata mentalitatea in care te afli. Ceea ce face comert este teama de a pierde, nu iubirea. A gandi comercial inseamna a elimina iubirea ca reper, a elimina bunul simt. Cei care au creat societatea bazata pe comert evident, nu sunt oameni, nu sunt iubitori.Iti e teama sa pierzi,ce nu ai.Daca ti-e teama sa pierzi casa in care traiesti, de exmeplu, uite-te mai bine, daca nu cumva ai plecat din casa ta adevarata, care o ai din nastere, aceea a corpului si mintii tale. Prin asta ma refer la: esti tu cel care foloseste mintea ta si viziunile tale sau sunt viziunile altora care le sustii si traiesti? Traiesti tu in casa ta, sau traiesc altii?Nu trebuie sa faci ceva anume ca sa ai ceea ce ai/ceea ce iti trebuie cu adevarat, ci sa incetezi sa mai indepartezi de tine ceea ce ai , prin cautarea a ceea ce ai, in  alta parte, in alt fel( de a fi, unul imaginar, o alta imagine de sine, care o inlocuieste pe cea veche), in alt loc, la altcineva, etc. Astfel, ca sa ai ceea ce ai, nu trebuie sa faci ceva, ci sa incetezi sa mai faci ceva CA SA ai.